Thomas Cathcart, Daniel Klein, Aristotel şi furnicarul merg la Washington

Thomas Cathcart şi Daniel Klein nu înghit gogoşi electorale - şi nici cititorii lor nu o vor mai face! Aruncând în luptă bancuri, caricaturi şi idei ale filosofilor antici, „tipii cu filosofia” concep un adevarat curs de autoaparare în faţa dublului-discurs politicianist. Sunt puşi sub lupă conducători celebri, de la Cezar la Condoleeza Rice, de la Ginghis Han la Hillary Clinton si de la Adolf Hitler la George W. Bush (cel tânăr şi cel bătrân!).
Ce e în mintea politicienilor atunci când declară: „Absenţa dovezilor nu e o dovadă a absenţei.” (Donald Rumsfeld); „Totul depinde de ce este «este».” (Bill Clinton); „Considerăm aceste adevaruri de la sine evidente…” (Thomas Jefferson, et al)
„Un sport al mintii agere, sofisticat şi amuzant, atât cu dreapta cât şi cu stânga.” (Barnes & Noble)
Editura Nemira

Citiţi recenzia pe blogul Cartea de nisip.

Daniel Kehlmann, Eu şi Kaminski

Romanele lui Daniel Kehlmann sunt publicate în peste în patruzeci de ţări. Eu şi Kaminski va fi ecranizat de Wolfgang Becker, regizorul filmului Good Bye Lenin!, cu Daniel Brühl în rolul principal.
Un roman ca un road-movie, alert şi plin de umor, despre lumea artei şi a jurnalismului şi o satiră tăioasă la adresa amândurora. Tânărul ziarist Sebastian Zöllner e convins că a găsit calea spre celebritate: va scrie biografia lui Manuel Kaminski, un pictor octogenar care a ucenicit în preajma lui Matisse. Cândva, pânzele lui stranii le-a sârnit curiozitatea contemporanilor: e geniu sau impostor? Înainte de a afla adevărul, Zöllner îl răpeşte pe bătrânul artist, iar aventura lor se precipită haotică, grotescă şi plină de neprevăzut, spre un final de un comic absurd.

Editura Humanitas

Mihai Burcea, Marius Stan, Mihail Bumbeş, Dicţionarul ofiţerilor şi angajatilor civili ai direcţiei generale a peniteciarelor

Volum aparut sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania
Dictionarul ofiterilor si angajatilor civili ai Directiei Generale a Penitenciarelor reprezinta un instrument de lucru util pentru reconstituirea multiplelor aspecte ale sistemului concentrationar din perioada comunista. Expunerea concisa, informatia inedita si exhaustivitatea confera lucrarii o valoare de document: profilurile profesionale si morale ale celor care au servit aceasta institutie represiva ii contureaza istoria, evidentiindu-i mecanismele de functionare si modul de organizare. In acest prim volum, cercetatorii istoriei recente, elevii si cadrele din actualul sistem de pregatire profesionala al Administratiei Nationale a Penitenciarelor, dar si fostii detinuti sau publicul larg pot identifica (dupa anumite informatii extrase din dosarele profesionale: numele, locul si data nasterii, parcursul profesional etc.) persoanele care au administrat aparatul central al sistemului carceral comunist. Prezentarea structurii din teritoriu (penitenciare, colonii si unitati de munca) va face obiectul volumelor al II-lea si al III-lea ale Dictionarului.

Editura Polirom

Stephen King, Turnul întunecat. Pistolarul

La vârsta de nouăsprezece ani, Steve s-a hotărât să scrie o poveste similară cu cea din Stăpânul inelelor de J.R.R. Tolkien. Westernul legendar regizat de Sergio Leone, Bunul, răul şi urâtul, şi un poem de Robert Browning, Childe Roland to the Dark Tower Came, l-au inspirat să scrie „ceva ce conţinea sentimentul de aventură şi magie din seria lui Tolkien, dar pe fundalul western aproape absurd de măreţ al lui Leone”, o epopee de o „măreţie apocaliptică”. Treizeci şi trei de ani mai târziu, magnus opus la care a lucrat întreaga viaţă a fost finalizat. Este povestea lui Roland Deschain, ultimul pistolar, şi a călătoriei sale spre Turnul Întunecat.
„Plasată într-o stranie lume paralelă, cu o imagistică vizuală hipnotică şi personaje de neuitat, seria TURNUL ÎNTUNECAT este creaţia cea mai vizionară a lui King, un amestec magic de science fiction, fantasy şi horror, care îi încununează întreaga operă.” (Barnes & Noble)
„Dacă vă va vrăji Turnului Întunecat, fie şi numai un pic, socotesc că-mi voi fi făcut treaba - care a început în 1970 şi s-a încheiat în bună parte în 2003. Totuşi, Roland ar fi primul care să atragă atenţia că o perioadă ca aceasta înseamnă foarte puţin. De fapt, când te afli în căutarea Turnului Întunecat, timpul nu mai are nici o măsură.” (Stephen King)

Editura Nemira

Nicolae Merişanu, Dan Taloş, Antologia ruşinii după Virgil Ierunca

„Antologia ruşinii” - susţine Virgil Ierunca într-un text programatic, publicat în nr. 71 din noiembrie 1957 al revistei România Muncitoare, în preambulul primului episod al unui lung şi trist serial - „va înregistra - cu cel mai mare dezgust - acele texte care vor ieşi din comun prin stupiditatea, servilitatea şi neobrăzarea lor. Ca într-un fel de oglindă a degradării vor figura aici cei care şi-au pierdut nu numai conştiinţa, ci şi măsura. Măsura supuşeniei lor faţă de regimul care a răpit României libertatea ei de a fi. De textele acestea, dar nu numai de ele, va trebui să ne amintim bine atunci când vom încheia socotelile cu cei care azi întrec măsura propriei lor prostituţii spirituale.”
Antologia ruşinii după Virgil Ierunca este un demers moral (de demascare a laşităţii intelectualităţii româneşti şi a servilismului ei faţă de politica partidului comunist) şi unul sociologic (de consemnare a mecanismelor prin care un sistem totalitar a reusit să-şi subordoneze întreaga mişcare culturală). Selecţia făcută nu este una gratuită şi, mult mai important, este gândită să aibă o finalitate. Virgil Ierunca sperase, probabil, ca, într-o bună şi demnă zi, pentru intelectualitatea românească numele inventariate de el în Antologia ruşinii să reprezinte un exemplu de neurmat pentru viitorii scriitori şi artişti. Din nefericire, timpul nu i-a dat dreptate. Multi dintre scribii ruşinii s-au regăsit şi după revolutie în pozitii-cheie în politică, mass-media sau diplomaţie.

Editura Humanitas