Filmul japonez îndreaptă reflectoarele către Ţara Soarelui Răsare, iar imaginile ce se perindă în bezna unei săli de spectacole nu îndeajuns explorate au darul de a aduce la lumină acele aspecte mai puţin cunoscute ale cinematografiei nipone. Cartea prezintă, într-o manieră sistematică şi concisă, momentele esenţiale ce au marcat transformarea acestui cinematograf, precum şi numele mai mult sau mai puţin cunoscute care au stat la baza respectivelor restructurări. Atât cinefilii, cât şi cei al căror interes cu privire la filmul japonez se limitează la identificarea pietrelor de hotar vor găsi în această carte un instrument util de cunoaştere şi aprofundare.

În fiecare an, la diverse festivaluri, pot fi remarcaţi tineri cineaşti cu o scriitură şi cu preocupări noi, dar care adesea sunt bântuiţi de marile fantome ale trecutului. (…). Toate aceste filme, uneori supraestimate de critică, sunt expresia dorinţei de a formula un discurs personal, stângaci sau inovator, despre Japonia de astăzi, reală sau fictivă. Astfel răsare speranţa unei renaşteri, deseori anunţată, a cinematografului japonez, sub alte auspicii artistice şi economice, într-un moment în care însăşi cultura japoneză cedează teren în faţa unui multiculturalism internaţional. (Filmul japonez, Max Tessier)

Editura Ibu Publishing

Noul Val Francez propune o abordare sistematizată şi foarte detaliată a unei epoci cruciale din istoria cinematografului: perioada Noului Val. Michel Marie alege să îşi îndrepte atenţia cu precădere asupra cunoscuţilor cineaşti francezi, dar el nu omite să îi plaseze pe aceştia în contextul mai larg al frământărilor existente, la momentul respectiv, în lumea filmului. Astfel, cititorului îi este oferită nu doar o imagine de ansamblu asupra acestei perioade, ci şi posibilitatea de a observa migăloasele ei granulaţii. Cartea lui Michel Marie este un festin.

Aproape în fiecare an, cu ocazia unui festival sau când se face un bilanţ al producţiei anuale, cronicarii de film se întreabă dacă nu cumva a apărut un alt „Nou Val“. E suficient ca măcar doi cineaşti tineri să prezinte câteva trăsături comune pentru ca lumea să se întrebe aceştia reprezintă nucleul unui grup care va da naştere unei mişcări de înnoire tematică sau estetică, urmând modelul încremenit al vechiului (şi miticului) Nou Val. Valurile s-au succedat fără încetare, la fel ca mareele, dar valul din 1959 a rămas unic în istoria cinematografului francez. Cartea de faţă îşi propune să demonstreze acest lucru, aducând totodată câteva indicii pentru a răspunde la întrebările de mai sus. (Noul Val Francez, Michel Marie)

Editura Ibu Publishing

Vrând-nevrând, odată ce-am citit Poveştile devenim parte din ele. Îi purtăm definitiv în vreun buzunar al sufletului pe Harap-Alb şi ceata lui de zdrenţăroşi cosmici, caraghioşi şi fascinanţi; deciziile şi atitudinile noastre ne alătură lui Dănilă Prepeleac, fetei moşneagului, lui Ivan Turbincă, lui Stan păţitul sau fetei de împărat pornită pe calea curajului şi a suferinţei iluminatoare.

Ilustraţiile excepţionale ale prezentei ediţii redeschid, într-o fericită simbioză cu textul, poarta simbolică a lumii lui Creangă, acordate armonic cu hazul, ironia şi tâlcurile ascunse ale marelui povestitor. Desenele lui Adrian Barbu adaugă o nouă dimensiune personajelor, le pun în lumină, ni le aduc în faţa ochilor într-o prezentare care – ne place să credem – l-ar încânta pe Ion Creangă însuşi.

Citiţi, râdeţi, lăsaţi-vă fermecaţi, bucuraţi-vă sau cădeţi pe gânduri. Poveştile, în cuvinte şi imagini, vă aşteaptă.

Editura Aion

Traducere-eveniment, Povestea vinului de Hugh Johnson este în acelaşi timp album de artă şi enciclopedie, naraţiune antropologică şi biografie descriptivă. Scrisă de un reputat specialist, prima ediţie a Poveştii vinului a fost declarată „cartea anului” de către numeroase publicaţii de specialitate. Ea este, înainte de toate, o poveste despre oameni şi pasiunea lor pentru vin, începînd din antichitate şi pînă în zilele noastre - o istorie a gustului şi aromelor atent meşteşugite de vinificatorii hărăziţi a fi deopotrivă fermieri şi artişti, truditori şi visători, alchimişti şi contabili.

De ce e vinul atît de special? „…pentru că o bună parte din istoria sa şi a omenirii, el a fost sursă de consolare şi curaj, singurul medicament şi antiseptic, singurul antidot pentru sufletele obosite, ridicîndu-i pe oameni deasupra condiţiei lor triste şi umile”, ne spune autorul.

Hugh Johnson este cel mai cunoscut scriitor al domeniului, recunoscut ca atare de iubitorii vinului de pretutindeni. Prima sa carte, Wine, a fost publicată în 1966, fiind urmată de o serie de titluri remarcabile, dintre care The World Atlas of Wine şi Povestea vinului se află acum la a cincea ediţie. The Pocket Wine Book, actualizată anual, se vinde în lumea întreagă, în 400.000 de exemplare în fiecare an. Recunoscîndu-i meritele, francezii i-au conferit titlul de Chevalier de l’Ordre National du Mérite.

Vino Vero

Prima mea beţie

Volumul care deschide Colecţia “Prima dată” este coordonat de Gabriel H. Decuble şi cuprinde 19 texte aparţinând unora dintre cei mai vizibili scriitori, arhitecţi, filosofi, jurnalişti şi traducători români, pornind de la primele lor experienţe etilice sau bahice. Semnează:Constantin Acosmei, Silviu Dancu, Gabriel H. Decuble, Şerban Foarţă, Bogdan Ghiu, Mugur Grosu, Florin Iaru, Augustin Ioan, V. Leac, Mitoş Micleuşanu, Matei Pleşu, Johnny Răducanu, Robert Şerban, Iulian Tănase, Mihail Vakulovski, Radu Vancu, Constantin Vică şi Daniel Vighi

Editura Art