Prietenia evită cel mai adesea gesturile publice, aşa cum virtutea creşte cel mai sigur în tăcere. Pentru a fi completă şi fidelă sieşi, admiraţia înclină spre a se face cunoscută, apelând fără ezitare la virtuţile elocinţei. Acest volum „in honorem Andrei Pleşu” exprimă deopotrivă solidaritatea dintre diferitele vârste ale culturii române contemporane şi preţuirea unei întregi generaţii de tineri faţă de unul dintre cărturarii care, în anii comunismului şi de-a lungul tranziţiei, au întrupat valorile culturii, onestitatea intelectuală şi demnitatea spiritului.

„…Andrei Pleşu - un personaj vast, cu resurse multiple, dotat cu o aroganţă de catifea şi surclasând cu amabilitate pe oricine, obţinând cu uşurinţă performanţa şi strălucirea în tot ce i se întâmplă să facă, modulând în orice registru uman, devastator în deriziune şi adorabil în ceasul şuetei, distant şi angajat, atras de rigori monahale şi topindu-se cu voluptate în vanităţile lumii…” (Gabriel Liiceanu)

PARTICIPANŢI LA VOLUM: Maria Francisca Băltăceanu, Gottfried Boehm, Ioan I. Ică Jr., Kázmér Kovács, Gabriel Liiceanu, Silviu Lupaşcu, Anca Manolescu, Adam Michnik, Dan C. Mihăilescu, Mihail Neamţu, Andrei Oişteanu, Horia-Roman Patapievici, Cristian Preda, Victor Ieronim Stoichiţă, Bogdan Tătaru-Cazaban, Ion Vianu, Sorin Vieru, Sever Voinescu
COORDONATORI: Bogdan Tătaru-Cazaban, Mihail Neamţu

Editura Humanitas

„Întregul nostru efort, de-a lungul acestei cărţi, prinde contur în jurul conceptului - bine definit - al exoticului. Căci nu putem spune exact ce e natura, nu putem oferi reţeta absolută a înţelegerii ei; dar putem, prin tensiunea reflecţiei, să înlăturăm poncifele curente în care ea dormitează… A te raporta la natură altfel decât până adineaori, a o aborda cu uimirea primei întâlniri, a repera exoticul ei ireductibil - iată premisele reintegrării noastre în metabolismul ei.” (Andrei Pleşu)Editura Humanitas

In ianuarie 2002, am simtit nevoia sa recuperam o experienta de tinerete: sa ne intalnim cu regularitate in jurul unui text… Cu gandul la dezbaterea noastra de o viata, am propus o carte a lui Rene Guénon. El se ocupa, din unghi “traditional”, de problematica religiei, dar o facea cu instrumentarul intelectului, situandu-se, de fapt, intr-o perspectiva “metafizica”. Esoterismul guenonian n-are stilul mistagogiilor nebuloase; sibilinicul e ambalat in geometrii carteziene. Mi s-a parut, deci, o “nada” convenabila, iar Gabriel a acceptat prompt — pentru a cata oara? — provocarea mea. L-am invitat pe Horia Patapievici sa ni se alature. Din punctul meu de vedere, el era un mediator ideal, caci imbina apetenta pentru sacru cu o minte antrenata in atelierele stiintelor exacte. In sfirsit, grupului astfel constituit i s-a adaugat Anca Manolescu. (Andrei Plesu)

Editura Humanitas