Milan Kundera, O întâlnire

Aproximativ treizeci de articole (uneori revăzute) compun această scriere care se declină în registre deja explorate în Testamente trădate şi Arta romanului. Îl vedem pe Kundera în atelierul lui, printre egali, confruntându-se cu iluştrii săi înaintaşi (Broch, Nezval, Milosz, Hrabal…), cu contemporanii săi (Fuentes, Chamoiseau, Škvorecký, Gombrowicz…), cu muzicienii săi (Janáček, Schönberg, Xenakis…), cu pictorii săi (Bacon, Matisse). Alături de ei, prin intermediul lor, meditează, experimentează, face digresiuni, verifică. Un tehnician vorbeşte despre meseria lui cu nişte colegi. În măsura în care ne interesăm de culisele creaţiei, va fi uşor să culegem o bogată recoltă de inteligenţă şi umor acid. Fiindcă acest jurnal de bord ni-l înfăţişează pe Kundera la pândă şi patrulând în operele pe care le admiră pentru a descoperi răspunsuri la întrebările pe care şi le pune. De ce protagoniştii marilor romane (Valmont, omul fără însuşiri, Don Quijote, naratorul proustian etc.) nu au niciodată copii? Când şi de câte ori a făcut dragoste Anna Karenina cu Vronski? De ce insistă atât de mult exegeţii lui Brecht asupra igienei lui îndoielnice? De ce se scuză Aragon că e romancier? Cum procedează Malaparte pentru a inventa forma romanului său Kaputt? Prin ce mister, potrivit cărei legi, se strecoară grotescul în oroare şi plictiseala în tragedie? (Jean-Paul ENTHOVEN, Le Point)

Editura Humanitas

Jean-Claude Carrière, Cercul mincinoşilor. Povestiri filozofice din lumea întreagă

Primii mincinoşi ai lumii sunt povestitorii. Dar cele aproape patru sute de istorioare adunate în acest volum de Jean-Claude Carrière nu sunt nici mituri, nici parabole religioase şi cu atât mai puţin epopei. Vii, alerte, uneori deconcertante sau fals naive, ele recompun spiritul umanităţii în cele mai diverse ipostaze ale sale, venind fie din spaţiul buddhist sau islamic, fie din cel chinez, african, evreiesc, indian sau amerindian. Dincolo de diferenţele care apar de la o tradiţie la alta, regăseşti pretutindeni problema dreptăţii şi a morţii, dificultatea traiului în comun şi tema raportului maestru-discipol.

Editura Humanitas

Daniel Kehlmann, Eu şi Kaminski

Romanele lui Daniel Kehlmann sunt publicate în peste în patruzeci de ţări. Eu şi Kaminski va fi ecranizat de Wolfgang Becker, regizorul filmului Good Bye Lenin!, cu Daniel Brühl în rolul principal.
Un roman ca un road-movie, alert şi plin de umor, despre lumea artei şi a jurnalismului şi o satiră tăioasă la adresa amândurora. Tânărul ziarist Sebastian Zöllner e convins că a găsit calea spre celebritate: va scrie biografia lui Manuel Kaminski, un pictor octogenar care a ucenicit în preajma lui Matisse. Cândva, pânzele lui stranii le-a sârnit curiozitatea contemporanilor: e geniu sau impostor? Înainte de a afla adevărul, Zöllner îl răpeşte pe bătrânul artist, iar aventura lor se precipită haotică, grotescă şi plină de neprevăzut, spre un final de un comic absurd.

Editura Humanitas

John Gray, Câini de paie. Gânduri despre oameni şi alte animale

„John Gray este un modern imprevizibil. Scrisul penetrant, referinţele heterogene şi neliniştea vibrantă a fiecărei pagini fac din acest volum un reper greu de ocolit în dezbaterea despre destinul contemporan al Occidentului. Cu pasionantă erudiţie şi lipsit de inhibiţii academice, repudiind orice partizanat, John Gray demistifică certitudinile auto-suficiente ale raţionalismului progresist, fără să accepte grimasele fundamentalismelor religioase. Spirit treaz şi atent la mersul vremurilor, John Gray discută preţul confortului nostru mental într-o lume zguduită de terorism, dar şi insuficient exorcizată de fascinaţia totalitară. Câini de paie este o lectură indispensabilă pentru înţelegerea capcanelor unei lumi tot mai dezvrajite, însă neconsolată în absenţa reperelor sacre ale transcendenţei.” (Vladimir Tismăneanu)

Editura Humanitas

Atul Gawande, Pe muchie de cuţit. Însemnările unui chirurg despre o ştiinţă imperfectăÎn lumea largă, la fel ca în România, chirurgul pare a fi un om care ştie tot mai multe despre tot mai puţin, într-un domeniu din ce în ce mai inaccesibil laicilor. Câteodată însă, ca o excepţie necesară, apare şi câte unul care ştie nu numai chirurgie, ci şi să scrie ca un scriitor. Ştie şi despre ce să scrie şi cum să o facă, ducând în lumea largă povestea frământărilor din lumea închisă a chirurgiei. O face onest şi captivant, punând întrebările bine şi luându-l pe cititor părtaş la căutarea răspunsurilor.
„Cu un talent de autor de romane poliţiste, Gawande reuşeşte să ne aducă în faţa ochilor pacienţi cu probleme reale, o lume vie care dezvăluie cititorului lucruri altminteri teribil de greu de explicat pe înţelesul lui. Tot haţişul de dificultăţi al deciziei chirurgicale, cu problematica acordului informat al pacientului, cu detalii care nu sunt simple decât pentru birocraţia juridică, dar care, în realitate, sunt la fel de complicate ca viaţa. Căci e vorba despre decizia unui om, chirurgul, asupra destinului altui om, pacientul.” (Dr. Cătălin Vasilescu).

Editura Humanitas