José Saramago, Omul duplicat

Tertuliano Maximo Afonso, protagonistul romanului Omul duplicat, este profesor de istorie la liceu. Este divorţat, deseori deprimat şi duce o viaţă de rutină. Urmând sfatul unui coleg de a încerca să se distreze puţin, într-una din zile îşi închiriază un film, care însă nu-i face nici o placere. Târziu în noapte, se trezeşte din somn cu sentimentul că există o prezenţă străină în casă. Revine în sufragerie, unde lăsase deschis video-player-ul cu filmul înăuntru, şi descoperă figura unui actor care îi seamănă absolut perfect. Din acest moment, povestea se va transformă într-un thriller, în care victima se află în căutarea propriei identităţi – dacă nu a acelei ordini ce trebuie descifrate în orice haos.

„Într-un fel, se poate spune că, literă cu literă, cuvânt cu cuvânt, pagină cu pagină, carte după carte, am reuşit cu succes să implantez în omul care eram personajele pe care le-am creat. Cred că fără ele n-aş mai fi cel care sunt azi; fără ele poate că viaţa mea n-ar fi reuşit să devină altceva decât o schiţă imprecisă, o promisiune care, ca atâtea altele, n-ar fi ramas decât o promisiune.” (José Saramago)

Editura Polirom

O familie de mestesugari, olari din tata-n fiu, traieste si iubeste in umbra Centrului, o constructie tentaculara menita sa le asigure oamenilor fascinati de ea absolut totul, de la produse de consum pana la „senzatii naturale”: muscatura gerului, mangaierea soarelui, ba chiar sentimentul de a se gasi in pestera din mitul platonic, model abreviat al unei lumi in care intoarcem spatele realitatii, privind halucinantele umbre deformate aruncate pe un zid. Ca si in romanele anterioare ale scriitorului portughez, in Pestera se confrunta doua universuri distincte: unul aflat intr-un rapid proces de extinctie si altul care creste si se multiplica asemenea unui joc de oglinzi, confruntare ce reflecta criza sfirsitului de secol si de mileniu.
„Viata noastra devine din ce in ce mai mult o viata virtuala si nu am trait niciodata in asa masura ca acum in ceea ce Platon si-a imaginat ca este «pestera»: locul unde oamenii stau, privind drept inainte, spre un perete pe care se perinda umbre, confundand aceste umbre cu realitatea.” (Jose Saramago)

Editura Polirom

„Toate numele este un roman uluitor, un amestec de farsă, umor macabru, suprarealism şi fior tragic, ce descrie cu o extraordinară acurateţe singurătatea omului modern şi nevoia universală de afecţiune şi comunicare, dezvăluind totodată fragilitatea graniţei ce-i separă pe cei vii de cei morţi.”

Publishers Weekly

Traducere şi postfaţă de Mioara Caragea

Editura Polirom