Jurnalul de la Păltiniş - jurnalul momentelor petrecute de Gabriel Liiceanu în preajma lui Noica - a fost bestseller al anilor ‘80, când se vindea pe sub mână si se împrumuta numai prietenilor de încredere. Ediţia a doua, revazută şi adaugită cu paginile cenzurate în 1983, a fost publicată de Humanitas în 1991 şi din acel an Jurnalul s-a vândut în peste 50 000 de exemplare. Împreună cu Epistolarul, Jurnalul de la Păltiniş reconstituie în beneficiul tinerei generaţii de astăzi premisele mitului de ordin cultural născut, în anii ‘80, în jurul personalităţii lui Noica.

“…O astfel de carte istoriseşte o fabulă care, cu sau fără noi, merită să fie inventată.” (Constantin Noica)

Un tată îi scrie, înaintea unei operaţii dificile, fiului său. Expeditorul e în America, iar destinatarul, în Japonia. După operaţie, scrisorile continuă să se înlănţuie. Se agaţă mai întâi „ca iedera“ de orice le iese în cale, apoi, după întoarcerea acasă a tatălui, devin confesiuni pe cele mai delicate subiecte: cum e cu „celălalt sex“, ce căutăm într-o lume în care părem destinaţi fericirii?

Protagonista scrisorilor este mai întâi inima, în toate ipostazele ei: inima de tată, inima de îndrăgostit, inima de discipol, cea de fiu, cea de om obişnuit, plin de griji, şi chiar inima-inimă, personajul-vedetă al anatomiei noastre, care se poate îmbolnăvi.