Salman Rushdie, Seducatoarea din Florenţa

Cel mai recent roman al lui Salman Rushdie, Seducatoarea din Florenţa, publicat în 2008, este o elegie închinată frumuseţii şi, în acelaşi timp, o meditaţie asupra naturii şi a modului în care funcţionează puterea. Având în centru figura misterioasă şi seducatoare a unei femei - prinţesa, vrăjitoare şi sclava, visul de dragoste al oricărui bărbat -, povestea îmbină epoci istorice şi spatii culturale diametral opuse, purtându-ne din Florenţa lui Machiavelli şi a familiei de Medici în opulenta Indie a mogulilor din perioada de glorie marcată de domnia lui Akbar. Cu toate că ne lăsăm cuceriţi de fermecătoarea eroină a cărţii, cu toate că cel ce ţine în mână firele multicolore ale naraţiunii pare a fi un ins misterios cu aerul unui nobil, cu măiestria unui scamator şi misiunea unui diplomat, adevărata partitură a seducţiei este interpretată, ca întotdeauna, de Rushdie însuşi, care îmbină harul unui povestitor oriental cu talentul plastic şi bogăţia de nuanţe a unui miniaturist.
„Cum ar fi să ne trezim în visele altor oameni şi să le schimbăm, şi cum ar fi să avem curajul să îi invităm în ale noastre? Cum ar fi dacă întreaga lume ar deveni un singur vis în stare de trezie?” (Salman Rushdie)

Editura Polirom

Reunind noua povestiri publicate pe parcursul mai multor ani, Orient, Occident ni-l confirma pe Salman Rushdie drept un povestitor prin excelenta. Textele au ca numitor comun obsesia definitorie a autorului, si anume suspendarea intre doua lumi - Orientul si Occidentul - de care se simte atras in egala masura si pe care e, tot in egala masura, dispus sa le critice. Colectia ar putea fi descrisa ca o incercare de definire si apropiere culturala, literara, a celor doua teritorii carora autorul le datoreaza scriitura. Deloc surprinzator, textele despre India sunt invaluite intr-un usor iz nostalgic, ceea ce nu-l impiedica sa fie la fel de ironic si sa construiasca o atmosfera la fel de colorata, populata de indivizi la fel de pitoresti ca intotdeauna. Sectiunea „occidentala” ne dezvaluie din nou fascinatia autorului fata de marile personaje ale traditiei vest-europene, dar si placerea cu care le rescrie istoriile. Iar ultima parte (in special ultima povestire) atinge corzi de sensibilitate si autobiografic, permitindu-ne sa descoperim un cu totul alt Rushdie.

Editura Polirom