„Aceasta-i biata-mi rugăciune,/ dă-i ascultare, Doamne-al meu,/ pleacă-ţi auzu,- acum, când eu/ întâmpin cazne cu duiumul/ şi, Dumnezeule, mi-e greu:/ ard oasele-mi ca un tăciune/ şi zilele-mi se şterg ca fumul,/ iar inima,-n amărăciune,/ usucă-mi-se precum fânul;/ din pâine, uit să mai mănânc,/ mi-e geamătu-ntr-atât de-adânc/ că spintecă-mi în două sânul,/ iar carnea-mi doldora de rane/ mi se lipeşte de ciolane;/ aduc a pelican şi-a buhă,-n/ pustietăţile Arabiei;/ n-am somn şi mă asemui vrabiei/ stinghere, ţopăind în fugă/ pe-acoperişul cu olane/ fierbinţi;o duc de azi pe mâine,/ hulit de inimici şi şui/ necontenind să mă condamne;/ mănânc cenuşă-n loc de pâine/ şi-o-nmoi în lacrămi amărui,-/ din pricina mâniei Tale/ şi-a supărării Tale, Doamne,/ Care m-ai azvârlit departe/ ca să nu am de Tine parte,/ nici către inima Ta, cale./ Ci zilele-mi sunt, azi, ca oarba,/ prelunga umbră tot mai lungă/ pe care-amurgul o aruncă,-/ iar eu mă veştejesc ca iarba…”(Psalmul 101).

Feline celebre, ca Pisica de Cheshire a lui Lewis Carroll, Motanul-Încălţat al lui Perrault, motanul Murr al lui Hoffmann, Mungojerrie şi Rumpelteazer ai lui T. S. Eliot, pisici aristocrate ca Myōbu no Otodoto, pisica de la curtea imperială a Japoniei, dar şi Japonica lui Gellu Naum, pisicile mozartiene ale lui Eric-Emmanuel Schmitt, pisici frumoase, elegante, orgolioase, motani înţelepţi şi pisoi jucăuşi…

Un manual indispensabil iubitorilor de pisici, recomandat celor care vor să înveţe să privească, să deprindă rafinamentul şi graţia.