Pavlos se reîntoarce la Atena fără vreun motiv anume şi fără a-şi rezerva biletul înapoi spre Paris, oraşul în care trăieşte şi în care lucrează de mai mult de 20 de ani. Astfel, îşi redescoperă originile, regăseşte locul şi cultura din care se trage, încercând să elucideze un mister de care depind, se pare, toate incertitudinile sale: care este sensul faimoasei litere epsilon, inscripţionate cândva la intrarea în Templul lui Apollo de la Delfi? Nu va neglija nicio pistă, în încercarea lui de a soluţiona enigma: străbate toată partea estică a Greciei, intră în vorbă deopotrivă cu arheologi şi taximetrişti, discută cu fabulatoriul său tată, încearcă să înţeleagă tăcerea mamei sale absente. Nu este aceeaşi tăcere pe care i-o evocă litera E? Pavlos caută febril, dar - pe de altă parte - nu se grăbeşte de fapt să descopere răspunsul. Trăieşte odată cu enigma, trăieşte prin ea, pentru că, la urma urmei, rostul scriiturii nu este acela de a risipi, ci de a multiplica misterele, nu-i aşa? Propria lui limbă maternă, ellenika, începe cu litera E.

Animal tropical este cartea mai multor povestiri ce se contopesc într-una singură: aceea a unui bărbat boem şi chinuit. Pedro Juan, personajul mitic din romanul Trilogie murdară la Havana, revine aici după ceva timp. Acum, în vârstă de 50 de ani, încearcă să scrie un roman, dar nu are curajul de a-l începe. Îşi dedică timpul picturii şi scrisului, dar continuă să fie aceeaşi haimana fără scrupule, ce se lasă condus de propriile sale principii etice pe care le aplică în funcţie de circumstanţe şi nevoi. În viaţa lui apar două femei complet diferite. Nu neapărat şi două iubiri. Una este Agneta, o suedeză de patruzeci de ani, căreia îi bulversează viaţa aseptică şi calculată milimetric. Cealaltă este Gloria, şi ea o haimana din cartierul Centro Habana, vecina lui de la etajul de mai jos: o mulatră de treizeci de ani, cu o excesivă experienţă de viaţă şi o filosofie proprie asupra acesteia. O lamă la fel de tăioasă ca şi Pedro Juan. Una din dorinţele acestuia din urmă este ca Gloria să dea uitării adevărata ei vocaţie: cea de balerină în cabaretul Palermo, un loc meschin şi vulgar situat în centrul Havanei.
Scris în acelaşi ritm vertiginos şi exasperant ce caracterizează proza lui Pedro Juan Gutiérrez, Animal tropical permite la fiecare nouă lectură descoperirea şi altor poveşti ce clădesc un labirint subteran, ascuns cu desăvârşit meşteşug în urzeala compactă a romanului.
Jurnalist suedez, Stieg Larsson a murit în 2004, în mod neaşteptat, în urma unui crize cardiace. Cu câteva luni înainte, îi predase editorului său trilogia MILLENNIUM, o serie de romane care aveau să se numere, după dispariţia sa, printre cele mai căutate şi citite cărţi din lume. Având o intrigă irezistibilă şi extrem de complexă, cele trei volume de factură poliţistă atacă teme sensibile din punct de vedere politic, precum corupţia, prostituţia, traficul de influenţă. S-a spus că moartea lui Larsson s-a datorat îndrăznelii sale de a dezvălui în roman informaţii incomode, pe care el le deţinea ca jurnalist, dar care ar fi trebuit să rămână secrete. Cu acest al doilea volum al Trilogiei MILLENNIUM, Stieg Larsson semnează un nou thriller înnebunitor şi pasionant.Editura Trei
Atuul principal al acestei cărţi îl constituie preocuparea pentru modurile generale de funcţionare psihică definitorii pentru fiecare «condiţie nevrotică», numite stiluri nevrotice. Sunt avute în vedere cogniţia (gândire şi percepţie), trăirea emoţiei, a experienţei subiective, precum şi modalităţile de acţiune caracteristice obsesiv-impulsivului, paranoidului, istericului şi impulsivului. Dinamica pulsiunilor şi a apărărilor este înglobată în perspectiva mai largă a funcţionării minţii ca întreg.
David Shapiro, psiholog şi psihoterapeut, a condus în perioada 1953-1960 Austen Riggs Center, una dintre cele mai eficiente clinici pentru tratamentul persoanelor cu tulburări psihice grave. Este profesor de psihologie la New School for Social Research (New York).
Editura Trei

… Este instituţia iniţierilor sau a consacrărilor virile; la vârsta pubertăţii, adolescentul este dus în casa bărbaţilor sau într-un alt loc de consacrare, unde este sistematic înstrăinat de familie. Totodată este iniţiat în tainele religioase şi este situat într-o lume complet nouă, nu doar în ce priveşte relaţiile cu totul noi, dar şi ca o personalitate nouă, devenită un «quasi modo genitus». Iniţierea este adesea legată de tot felul de torturi, nu rareori de circumcizie şi altele asemenea. Obiceiurile sunt fără îndoială străvechi şi au lăsat urme în inconştientul nostru, la fel ca multe alte trăiri primitive.