JMG Le Clézio, Steaua rătăcitoare

În vara anului 1943, într-un satuc din Nisa transformat în ghetou de ocupanţii italieni, adolescenta Esther descoperă ce înseamnă să fii evreu în vremuri de restrişte. Fata învaţă lecţia dură a fricii, a umilinţei şi a durerii pricinuite de pierderea unui părinte. După război, odată ajunsă în noul stat Israel, speranţele lui Esther se năruie în faţa realităţii dure: tărâmul făgăduinţei nu e aducător de alinare decât pentru câţiva. Aici o cunoaşte pe Nejma, o tânără palestiniană din taberele de refugiaţi, a cărei disperare o înţelege prea bine, dupa cum înţelege şi că, atâta vreme cât razboaiele vor continua să existe, cei fără patrie nu sunt altceva decât nişte stele rătăcitoare.

Editura Univers

Richard Russo, Puntea suspinelor

În spatele acestui titlu se află Veneţia eternă, cu apele ei unduitoare şi măştile care ascund secrete. Dar şi un orăşel sortit uitării din nordul Statelor Unite. Un roman al contrastelor, între paginile căruia se deapănă istoria a două familii care n-au în comun decât locul de unde se trag şi doi taţi perpetuând o duşmănie veche. Dar fiii lor, prieteni din copilarie, îşi construiesc vieţile altminteri: unul lasă în urmă trecutul şi ajunge artist în Italia, iar celălalt ramâne în orăşelul natal şi visează în taină la ceea ce nu poate avea. Îi mai leagă însă ceva: dragostea unei femei şi patruzeci de ani de regrete, amintiri şi melancolie.

Editura Univers

J.M.G. Le Clézio, Procesul verbal

Unul dintre cei mai traduşi scriitori francezi, Jean-Marie Gustave Le Clézio, laureat al Premiului Nobel pentru literatură 2008 şi-a făcut un debut impresionant cu romanul Procesul verbal, care a fost premiat încă de la apariţie, nominalizat la Premiul Goncourt, tradus în numeroase limbi şi comparat cu Străinul lui Camus. Este recompensat pentru totalitatea operei sale în 1980, de catre Academia Franceză cu Premiul Paul Morand, fiind primul laureat al acestui premiu.
Nu întâmplător eroul romanului Procesul verbal poartă numele de Adam Pollo. Impins de nebunie, de uitare sau de dorinţa obscură de a încerca o experienţa extremă, Adam se retrage într-o casă izolată, departe de viaţa de neînţeles a oraşului. Este oare un singuratic ? Este evadat dintr-un azil psihiatric ? Are o legatură bizară, brutală şi complice în acelaşi timp cu tânăra Michelle, care de multe ori pare o replică a personajului însuşi. Când, în sfârşit, se reîntoarce în lume, prezicând viitoarea ordine a lucrurilor, este arestat şi judecat de oamenii ale caror legi le-a încălcat fără să ştie. Prin acest prim roman exploziv, Le Clézio s-a dovedit a fi un scriitor vizionar şi rafinat, care nu s-a dezminţit în nici una dintre cărţile următoare.

Editura Univers

Junichirō Tanizaki, Cheia

Junichirō Tanizaki (1886-1965) rămâne unul dintre cei mai apreciaţi scriitori japonezi ai tuturor timpurilor. Autor a douăsprezece romane, dintre care cinci - printre care şi Cheia - ecranizate, el a fost distins în 1949 cu Premiul imperial japonez pentru literatură.
In Japonia anilor ‘50, încă reticentă la influenţele vestice, un bărbat şi o femeie, trecuţi de prima tinereţe şi aparent împăcaţi cu ideea că sunt departe de a fi compatibili sexual, se hotărăsc separat să îşi pună pe hârtie frustrările amoroase care le macină altfel tihnita viaţă conjugală. Totul pare să fie sub control, atâta timp cât jurnalul fiecăruia nu va fi niciodată citit de celălalt. Dar oare asta este ceea ce vor? Cu fiecare pagină scrisă, autorii descoperă înăuntrul lor dorinţa mai mult sau mai puţin latentă ca gândurile aşternute pe hârtie să le fie în cele din urmă citite de partener, pentru a aduce, măcar în ultimul ceas, un strop de pasiune în searbăda lor viaţă sexuală.

Editura Univers

Shichiro Fukazawa, Balada de la Narayama

Cartea va un mare scandal în Japonia datorită realismului său catalogat drept “cruzime”.
In Balada de la Narayama, Fukazawa Shichiro descrie o societate fictivă care trăieşte în secolul al XIX-lea într-o regiune muntoasă îndepărtată, izolată de lume, în nordul Japoniei. În sat există obiceiul crud ca oamenii în vârstă, dupa ce împlinesc vârsta de 70 de ani, să fie duşi pe muntele Nara unde sălăşluiesc spiritele zeilor buni, şi lăsaţi să moară acolo pentru a lăsa hrana celor mai tineri. Călătoria peste crestele abrupte ale munţilor este însă mai grea decât viaţa din sat. Tânărul Tatsuhei perseverează cu încăpăţânare, pas cu pas, în timp ce bătrânul Orin îşi acceptă soarta cu o resemnare calmă. Ne dăm seama atunci că îndeplinirea acestui ritual extravagant şi aparent inutil este ceea ce îi umanizează pe sateni.
Editura Univers